FITS 2010

Adica Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Zice-se ca si-atins limita maxima, tot ce mai poate aduce sunt niste imbunatatiri de ordin calitativ. Anyway....

La aceasta editie am stat un weekend intreg, de vineri pana duminica. Bilete la piesele de teatru de interes se epuizasera cam de multisor, asa ca din program a ramas doar partea artistilor de strada, dar care ne incanta oricand si oriunde. Ne intrebam daca au existat oare doua festivaluri paralele, unul mai "cult", cel din teatre, si unul mai "popular", cel din strazi si piete.

In caz ca e corecta impartirea, atunci noi am facut parte din cel de-al doilea. Ne-am adunat treptat unii dinspre Bucuresti, unii asteptand la Sibiu, sa refacem trupa si sa bucuram trecatorii cu ale noastre cantari, ca in vremurile bune din Sighisoara si Sinaia. Si a fost chiar placut, ne-am simtit bine, noi intre noi, noi si cei care se opreau sa ne asculte, sa ne faca vreo poza, sa ne aplaude sau chiar sa ne multumeasca. Pe langa Liviu, Sorin si Razvan, s-a alaturat trupei si Marcel, un mai vechi coleg din trupa Comati.

Legat de povestea cu cantatul, am avut niste experiente simpatice, dar care ne-au reconfirmat cum sunt sibienii. La un moment dat, cand ne pregateam pentru o cantare, doi politisti comunitari ne-au spus foarte amabil ca este nevoie de autorizatie pentru asemenea activitati. Si am inceput sa cutreieram institutiile publice care erau mai toate inchise atunci. Pornind de la Info Point la Primarie, de acolo la Politia Centrului Istoric. Am intalnit niste oameni deosebiti aici, cred ca au stat vreun sfert de ora cu noi incercand sa ne ajute cu tot ce au putut. Au intrebat, au dat telefoane, pana la urma mai in gluma, mai in serios au zis ca putem canta la ei in fata daca nu se rezolva. Cu politistii astia, cu gardienii pe la care am tot cerut un sfat am ajuns sa ne intalnim zilnic prin centru si sa ne salutam de fiecare data. Ba la un moment dat, in timp ce mancam de pranz, auzim un "Pofta buna!", iar cand intoarcem capul era tocmai unul dintre amicii nostri, un gardian de la primarie.

Am ajuns apoi si la directorul festivalului, incercand un ajutor de acolo. Si asa am nimerit la lansarea de carte si vin a lui Mircea Dinescu. Cat stateam noi pe acolo asteptand sa se termine, am scos instrumentele si ne jucam, cu chef de cantare. Si atunci ne-au prins si domnii de la Catavencu in fotografia de mai jos, pe care au publicat-o fara ca macar sa ne ceara vreun consimtamant. Rusinica!

Am petrecut cateva zile foarte placute in fosta capitala culturala europeana, in care mai mereu se intampla cate ceva. Promitem sa revenim in curand!

Troubadours si Vintage Pub

In martie si aprilie Liviu si Razvan au participat la proiectul unor prieteni de la UNATC, mai exact un scurtmetraj pe pelicula de 35mm, pentru examenul de Imagine. Este povestea unor muzicieni si a drumurilor lor, care ajung sa se intersecteze. Ne-a placut de la inceput acest proiect si pentru ca piesa care se canta in film este un cover Beirut, o trupa foarte draga noua. Iata si cateva imagini de atunci:

In timpul filmarilor in centrul vechi, patronul de la Vintage Pub ne-a invitat sa cantam la ei. Impreuna cu Sanziana (voce) si Andrei (trompeta) am pregatit un playlist adaptat locatiei. Il gasiti mai jos, impreuna cu cateva fotografii de la cantarile de atunci. Aceasta formula a preluat atunci numele pub-ului care ne gazduia, devenind Vintage Band.

I set

1. Postcards from Italy

2. In the jungle...

3. La bamba

4. Stand by me

5. When the saints

6. Vremuri

7. Vreau o minune

8.Si ce daca

9. Have you ever seen the rain?

10. Breakfast at Tifanny's

11. Mercedes Benz

12. What’s up

13. Jolene

14. San Francisco

15. Fly me to the moon

16. Hit the road Jack

17. Sfarsitul nu-i aici

II set

1. Hallelujah
2. Bare necessities
3. Esarfa in dar
4. Ce bine ca esti
5. Luna in camp
6. Prietenii
7. Blowing in the wind/Vanare de vant
8. Wind of change
9. I wanna be loved by you
10. Bye, bye love
11. Milord
12. Champs Elysees
13. Trenul
14. Constantin si Veronica
15. Strada ta
16. Macarale
17. Time of your life
18. Obladi Oblada

Once upon a time

Sa fi tot fost primavara lui 2008 cand Vlad, Liviu si Razvan s-au intalnit pentru o prima cantare, la biroul de arhitectura din Calea Dorobanti. S-au cantat pe atunci coveruri Radiohead, The Verve, Counting Crows... Se foloseau chitari, bongos-uri si voci. Dar foarte curand s-a trecut la ideea de a face compozitii proprii, iar locul de intalnire s-a mutat in mini-studioul din apartamentul lui Vlad. De atunci primele bucati muzicale in formula de trei, primele inregistrari, versuri noi sau vechi versuri puse pe muzica, dar mai ales multe improvizatii.

Urmatorul pas a fost cautarea unor muzicieni care sa intregeasca trupa si sa dea viata conceptului pe care baietii doreau sa-l puna in aplicare. Logic si firesc, anuntul s-a dat in Conservator, dar experientele n-au fost dintre cele mai fericite si au venit sa confirme anumite zvonuri: ca exista (prea) multi cocalari si pitipoance in acest loc, ca sunt multi "mercenari" ("Pe cand prima nunta?", "Avem un impresar?" etc.). Iar stilurile pe care le abordam si catre care tindeam erau clar diferite. Desi cred ca ei ar fi abordat "orice", pentru ca ascultau "orice" si le placea "orice".

Aceasta experienta ne-a convins si mai mult ca oamenii pe care ii cautam trebuie sa ni se asemene ca "vorba si port", ca "interese si afinitati", abia apoi cautand sa vedem abilitatile muzicale. Tot cu aceasta ocazie Liviu si-a scuturat vioara de praf si a ales-o in locul chitarii si al percutiilor. Buna alegere!

Au urmat pauze destul de lungi, fie din cauza programului incarcat (e greu sa sincronizezi pana si programul a trei oameni), fie din cauza lipsei locului de repetitii. Si asa am ajuns in anul de gratie 2010, cand intalnindu-ne la diverse cantari amicale, am decis sa-l cooptam in aceasta formula pe Sorin, un vechi prieten din Fagaras si un foarte bun muzician, cu care Razvan cantase mai demult in proiectul Comati.

De acum inainte vom cuceri lumea pas cu pas. Iar pentru cei care vor sa ni se alature, mai sunt cateva instrumente care asteapta sa fie luate in primire, pentru un proiect cum nu s-a mai vazut.