Adica Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Zice-se ca si-atins limita maxima, tot ce mai poate aduce sunt niste imbunatatiri de ordin calitativ. Anyway....
La aceasta editie am stat un weekend intreg, de vineri pana duminica. Bilete la piesele de teatru de interes se epuizasera cam de multisor, asa ca din program a ramas doar partea artistilor de strada, dar care ne incanta oricand si oriunde. Ne intrebam daca au existat oare doua festivaluri paralele, unul mai "cult", cel din teatre, si unul mai "popular", cel din strazi si piete.
In caz ca e corecta impartirea, atunci noi am facut parte din cel de-al doilea. Ne-am adunat treptat unii dinspre Bucuresti, unii asteptand la Sibiu, sa refacem trupa si sa bucuram trecatorii cu ale noastre cantari, ca in vremurile bune din Sighisoara si Sinaia. Si a fost chiar placut, ne-am simtit bine, noi intre noi, noi si cei care se opreau sa ne asculte, sa ne faca vreo poza, sa ne aplaude sau chiar sa ne multumeasca. Pe langa Liviu, Sorin si Razvan, s-a alaturat trupei si Marcel, un mai vechi coleg din trupa Comati.
La aceasta editie am stat un weekend intreg, de vineri pana duminica. Bilete la piesele de teatru de interes se epuizasera cam de multisor, asa ca din program a ramas doar partea artistilor de strada, dar care ne incanta oricand si oriunde. Ne intrebam daca au existat oare doua festivaluri paralele, unul mai "cult", cel din teatre, si unul mai "popular", cel din strazi si piete.
In caz ca e corecta impartirea, atunci noi am facut parte din cel de-al doilea. Ne-am adunat treptat unii dinspre Bucuresti, unii asteptand la Sibiu, sa refacem trupa si sa bucuram trecatorii cu ale noastre cantari, ca in vremurile bune din Sighisoara si Sinaia. Si a fost chiar placut, ne-am simtit bine, noi intre noi, noi si cei care se opreau sa ne asculte, sa ne faca vreo poza, sa ne aplaude sau chiar sa ne multumeasca. Pe langa Liviu, Sorin si Razvan, s-a alaturat trupei si Marcel, un mai vechi coleg din trupa Comati.
Legat de povestea cu cantatul, am avut niste experiente simpatice, dar care ne-au reconfirmat cum sunt sibienii. La un moment dat, cand ne pregateam pentru o cantare, doi politisti comunitari ne-au spus foarte amabil ca este nevoie de autorizatie pentru asemenea activitati. Si am inceput sa cutreieram institutiile publice care erau mai toate inchise atunci. Pornind de la Info Point la Primarie, de acolo la Politia Centrului Istoric. Am intalnit niste oameni deosebiti aici, cred ca au stat vreun sfert de ora cu noi incercand sa ne ajute cu tot ce au putut. Au intrebat, au dat telefoane, pana la urma mai in gluma, mai in serios au zis ca putem canta la ei in fata daca nu se rezolva. Cu politistii astia, cu gardienii pe la care am tot cerut un sfat am ajuns sa ne intalnim zilnic prin centru si sa ne salutam de fiecare data. Ba la un moment dat, in timp ce mancam de pranz, auzim un "Pofta buna!", iar cand intoarcem capul era tocmai unul dintre amicii nostri, un gardian de la primarie.
Am ajuns apoi si la directorul festivalului, incercand un ajutor de acolo. Si asa am nimerit la lansarea de carte si vin a lui Mircea Dinescu. Cat stateam noi pe acolo asteptand sa se termine, am scos instrumentele si ne jucam, cu chef de cantare. Si atunci ne-au prins si domnii de la Catavencu in fotografia de mai jos, pe care au publicat-o fara ca macar sa ne ceara vreun consimtamant. Rusinica!
Am petrecut cateva zile foarte placute in fosta capitala culturala europeana, in care mai mereu se intampla cate ceva. Promitem sa revenim in curand!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu